În
basmele românești apar munții mitici care se bat în capete.
Un basm unde apar munții care
se bat în capete este Lupul-cu-cap-de-fier acest basm este cules din folclorul
Transilvaniei de către scriitorul Ioan Pop Reteganul (1853-1905).
„Și mergând lupul așa, ajunse
la granița iadului, unde să bat munții-n capete ca berecii și nu stau să se
odihnească decât ziua la ameazi, dar și atunci numai cât clipești cu ochii o
dată”[1]
Un alt basm unde apar munții
care se bat în capete este Voinicul cel fără de tată acest basm este cules din folclorul românesc
de către scriitorul Petre Ispirescu (1830-1887).
„Iar el d-a-n călarele, se
repezi printre munți [...]
când fu a se întoarce, munții prinseseră de veste că oarecine a luat apă din
fântână, și începu a se bate iară în capete”[2]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu