Imensa litreatură vedică „cuprinde pe de o parte cărțile revelate (sutri) și
pe de altă parte cărțile lipsite de caracter divin. În prima categorie sunt
trei tipuri de lucrări, cu fondul, forma și datele extrem de diferite. Acestea
sunt :
1 Samhita colecții de imnuri ric, formule magice yajus,
melodii liturgice saman, invocații magice atharavan ;
2 Brahmana, tratate privind ceremonialul, culegeri de
exegeză și speculații religioase, legându-se, mai mult sau mai puțin de fiecare
din colecțile precedente.
3
Aranyaka meditații silveste și Upanișadele revelații
secrete, care conțin esențialul filozofiei indiene.
Se adaugă că toate
aceste lucrări sunt operele mai multor secole.
Cele 4 Samhita,
singurele care s-au păstrat, căci se bănuiește că, la origine, au fost mai
multe sunt : Rigaveda, Yajuraveda, Samaveda și Atharvaveda. Ele formează
[...] cele 4 Veda.
Există mai multe variante sau
ramificații : una singură pentru Rigaveda, cinci pentru Yajuraveda, trei
pentru Samaveda, două pentru Atharvaveda. Fiecare din cele 4 Veda cuprinde un
număr variabil de așa zise apendice care se numesc Brahmana, Aranyaka, Upanișade.
[...]
Pe Vedele revelate și sacre, au fost grefate, asemenea unor membre (anga),
științele auxiliare ale Vedelor :
1 Kalpasutrele sau Sutrele – un fel de coduri în aforisme care guvernează
funcțiile cele mai diferite : îndeplinirea sacrificilor, ceremonialurile
domestice, dreptul civil sau religios.
2 Manuale care
tratează despre gramatică, lexic, fonetică, astronomie.
Astfel se prezintă, într-un ansamblu compozit și savant Vedanga, complet
nedivin, dar autorizat, al literaturii vedice.”[1]
[1] Raymond Janin, Vechile civilizații ale
Indiei, Colecția Călătorii în timp,
Traducere Liana Gomboșiu, Editura Prietenii Cărții, București, 2000, pp.
26-28.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu