„În secolul al XVI-lea, la 26 ianuarie 1589, patriarhul
ecumenic Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595) a ridicat Biserica
Rusă la rangul de patriarhie, în timpul țarului Feodor (1584-1598). Un sinod al patriarhilor de Răsărit,
întrunit la Constantinopol în februarie 1593, a acordat Patriarhiei Ruse locul
al cincilea în ordinea onorifică, după vechile patriarhate ale Răsăritului,
Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim.
Din timpul marelui
principe Ivan al III-lea al Moscovei (1462-1505) căsătorit după căderea Constantinopolului
sub turci la 29 mai 1453 cu Sofia Paleologina, nepoata ultimului împărat bizantin, Constantin al IX-lea Dragases
(1448-1453) a început să circule în Rusia legenda despre Moscova ca ‹‹a treia Romă››, care
va fi baza teoretică a Imperiului țarist în epoca modernă.
Unul dintre
contemporanii marelui cneaz Vasile al III-lea al Moscovei (1505-1533),
călugărul Filotei, expunea într-o scrisoare către acesta ideologia noii
autocrații, astfel : Moscova este moștenitoarea marilor capitale ale
lumii : ‹‹Prima Romă a căzut sub păgâni,
a doua Romă a căzut sub turci ; Moscova este a treia Romă, iar a patra nu
va fi niciodată. ››”[1]
Așadar,
Moscova a fost declarată de către Patriarhiile Răsăritene la Sinodul de la
Constantinopol din anul 1593 a treia Romă pentru a lua locul Romei căzute sub
catolicism.
[1] Preotul Prof. Dr Ioan Rămureanu, Istoria
Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2004, p. 305.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu