„În secolul al
IX-lea slavii din Boemia, Moravia și Panonia în urma fărâmițării Imperiului lui
Carol cel Mare (768-814) au reușit să înfințeze un stat mare, numit Moravia
Mare, care se întindea din Boemia până în Tisa.
În 862 principele
Marii Moravii, Rastislav (845-870) dorin să scape de clericii franci și germani
care primejduiau independența politică a țării, s-a adresat împăratului
bizantin Mihail al III-lea și patriarhului Fotie să trimită pentru moravi
misionari greci de la Constantinopol. Împăratul și patriarhul Fotie le-au
trimis în 863 pe frații Chiril și Metodie care au făcut misiune ortodoxă între
anii 863-867 în Marea Moravie, având ca centru orașul Velehard. [...]
Înainte de a pleca
la moravi ei au alcătuit alfabetul slav glagolitic [...] și au tradus în limba
slavă [...] Evanghelile, Faptele Apostolilor, Liturghierul, și Psaltirea. [...]
În Marea Moravie,
folosind cărțile sfinte în limba slavă [...] episcopii latino-germani [...]
i-au reclamat la Roma că au introdus în cult o nouă limbă liturgică,
limba slavă, căci, după părerea lor eronată, numai trei limbi erau
socotite atunci limbi sacre: ebraica, greaca, și latina. Cei doi frați au
plecat la Roma spre a combate erezia celor trei limbi sau a pilatienilor,
după numele lui Pilat care a pus să se scrie pe cruce în aceste trei limbi. [...]
În 867 [...] au
ajuns la Roma în timpul papei Adrian II (867-872) în fața căruia au apărat cu
succes introducerea Liturghiei slave în cult.”[1]
Creștinismul nu poate avea o limbă sacră cum au alte religii deoarece la Pogorârea Sfântului Duh peste Apostolii (Faptele Apostolilor cap. 2), aceștia când au predicat Evanghelia au fost înțeleși de oameni de diferite limbi care auzeau predica în limba lor.
[1] Preotul Prof. Dr Ioan Rămureanu, Istoria
Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2004, pp. 229-231.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu