duminică, 7 septembrie 2014

Apocrife ale Noului Testament. Cine a adunat cărțile Bibliei? Canonul cărților biblice. Partea a III-a.


Cine a adunat cărțile Bibliei?

            Biserica Ortodoxă, „în anul (360) Sinodul din Laodiceea prin canonul 59, hotărăște ca la serviciul liturgic să se citească numai din cărțile canonice, iar la canonul 60 le enumeră așa cum le avem astăzi [...] iar Sinoadele din Hipo (393) și Cartagina (397) recunosc că sunt canonice toate cele 27 de cărți ale Noului Testament. Sinodul Trulan (692) ca o prelungire a Sinodului VI Ecumenic (680), prin canonul 2, și Sinodul VII Ecumenic din 787 recunosc și confirmă părerile sinoadelor amintite referitor la această problemă”[1].
            Deci, Biserica Ortodoxă a deosebit cărțile inspirate de Dumnezeu de cele eretice sau neinspirate „necesitatea stabilirii unui canon a izvorât din cauza numărului mare de scrieri din epocă şi a confuziei pe care acestea o creau în rândul credincioşilor. Sectele nou apărute nu se abţineau de la nici o contrafacere pentru a-şi răspândi ereziile, ajungând chiar să le semneze, în unele cazuri, chiar cu numele Sfinţilor Apostoli.
Existau trei categorii generale de scrieri în circulaţie în acea perioadă:
a. Scrierile apostolice
b. Scrierile Părinţilor ante-niceeni
c. Scrierile false sau eretice [...]
Dintre cărţile din a doua şi  a treia categorie, voi menţiona aici pe cele mai cunoscute.

Evanghelii
    Evangheliile copilăriei lui Iisus. Lipsa informaţiilor despre copilăria Mântuitorului a condus la apariţia multor scrieri care încercau să completeze golul:
          Evanghelia copilăriei a lui Iacov (Proto-Evanghelia lui Iacov)
          Evanghelia copilăriei a lui Toma,
          Evanghelia lui Pseudo-Matei (Evanghelia copilăriei a lui Matei sau Naşterea Mariei şi copilăria Mântuitorului - o combinaţie a celor două de mai sus).”[2]
         „Evanghelia siriacă a Copilăriei,
         Istoria lui Iosif Tâmplarul și
         Viața lui Ioan Botezătorul.”[3]

    Evanghelii creştine iudaice. Scrieri produse de grupări timpurii iudaizante, cu un mare accent pe ţinerea tradiţiilor evreieşti:
         Evanghelia evreilor
         Evanghelia nazarinenilor
         Evanghelia ebioniţilor

    Evanghelii rivale Evangheliilor canonice. Acestea reprezentau versiuni ale Evangheliilor, corectate de diferite secte:
        Evanghelia lui Marcion
        Evanghelia lui Mani
        Evanghelia lui Apeles
        Evanghelia lui Vardesanis
        Evanghelia lui Vasilide
        Evanghelia lui Cerint
    Evangheliile zicerilor (parabolele sau spusele lui Iisus).  Cea mai cunoscută este Evanghelia lui Toma.
    Evangheliile patimilor.  Acestea detaliau prinderea, răstignirea şi învierea Mântuitorului:
        Evanghelia lui Petru
        Evanghelia lui Nicodim (Faptele lui Pilat)
        Evanghelia lui Bartolomeu
        Învierea lui Iisus Hristos (se afirmă în ea că este după Bartolomeu)”[4]
        „Pseudo-Chiril al Ierusalimului despre Viața și Patimile lui Hristos
        Întrebări ale lui Bartolomeu”[5]

„Scrieri gnostice
În epoca modernă au fost descoperite numeroase scrieri de inspiraţie gnostică, cele mai cunoscute fiind cele de la Nag Hammadi. Acestea erau menite să transmită viziunea gnostică asupra învăţăturilor Mântuitorului, precum şi forma gnostică a credinţei creştine.
    Apocrifa lui Iacov (Cartea secretă a lui Iacov)
    Cartea lui Toma Necredinciosul
    Dialogul Mântuitorului
    Evanghelia lui Iuda (Iscarioteanul)
    Evanghelia Mariei (Magdalena)
    Evanghelia lui Filip
    Evanghelia greacă a egiptenilor (diferită de Evanghelia coptă a egiptenilor)
    Înţelepciunea lui Iisus Hristos
    Evanghelia Adevărului
    Apocalipsa gnostică a lui Petru (diferită de Apocalipsa lui Petru)
    Pistis Sophia
    Al doilea tratat al lui Set cel Mare
    Apocrifa lui Ioan (Evanghelia secretă a lui Ioan)”[6]
    „Evanghelia Coptă a egiptenilor,
    Trimorfic Protennoia,
    Apocalipsa Coptă  lui Pavel (distinctă de Apocalipsa lui Pavel),
    Epistola Apostolilor.

Diagrame rituale
Unele dintre textele gnostice apar ca fiind constituit din diagrame și instrucțiuni de utilizare în ritualuri religioase:
Ofit Diagrame
Cărți ale  lui Jeu”[7]

„Fapte
Acestea prezintă fapte din viaţa Apostolilor şi abundă în relatări supranaturale. Se pare că aproape jumătate dintre acestea au fost scrise de Leucius Carinus, aparent un însoţitor al Sf. Apostol Ioan.
    Faptele lui Andrei
    Faptele lui Barnaba
    Faptele lui Ioan
    Faptele martirilor
    Faptele lui Pavel
    Faptele lui Pavel şi Tecla
    Faptele lui Petru
    Faptele lui Petru şi Andrei
    Faptele lui Petru şi Pavel
    Faptele lui Petru şi a cei doisprezece
    Faptele lui Filip
    Faptele lui Pilat
    Faptele lui Toma”[8]
    „Faptele lui Timotei,
    Faptele Xanthippei, Polyxenai, și Rebeccăi”[9]

„Epistole
    Epistola lui Barnaba
    Epistolele lui Clement
    Epistola corintenilor către Pavel
    Epistola lui Ignatius către smirneeni
    Epistola lui Ignatius către tralieni
    Epistola lui Policarp către filipeni
    Epistola către Diognet
    Epistola către Laodiceeni (semnată Pavel)
    Epistola către Seneca cel Tânăr (semnată Pavel)
    A treia epistolă către Corinteni - acceptată de unii din Biserica Armeană

Apocalipse
    Apocalipsa lui Pavel (diferită de Apocalipsa coptă a lui Pavel)
    Apocalipsa lui Petru (diferită de Apocalipsa gnostică a lui Petru)
    Apocalipsa lui Pseudo-Metodiu
    Apocalipsa lui Toma (Descoperirea lui Toma)
    Apocalipsa lui Ştefan (Descoperirea lui Ştefan)
    Prima apocalipsă a lui Iacov (Prima descoperire a lui Iacov)
    A doua apocalipsă a lui Iacov (A doua descoperire a lui Iacov)
    Păstorul lui Herma

Diverse
    Constituţiile apostolice
    Canoanele Apostolilor
    Peştera comorilor
    Literatura clementină
    Didahiile (foarte probabil primul catehism scris)
    Liturghia Sf. Iacov
    Pocăinţa lui Origen
    Rugăciunea lui Pavel”[10]
    „Sentințele lui Sextus,
    Fiziologul,
    Cartea albinei,
    Cartea lui Nepos”[11]

„Fragmente
    Evanghelia secretă a lui Marcu.”[12]
    „Evanghelia Necunoscut de la Berlin  (de asemenea, numită Evanghelia Mântuitorului)
     Fragmentul Naassene
     Fragmentul Fayyum
     Evangheliile Oxyrhynchus
     Evanghelia Egerton
     Evanghelia  soției lui Iisus

Evanghelii armonizate

Un număr de texte cu scopul de a oferi o singură armonizare a Evangheliilor canonice, care elimină discordanțele dintre ele prin prezentarea unui text unificat obținut de la acestea într-o anumită măsură. Cel mai citit dintre acestea a fost Diatessaron.

Soarta  Mariei

Mai multe texte (peste 50) formate din descrieri ale evenimentelor din jurul soarta variate a Mariei (mama lui Iisus):
Mergând acasă Maria
Adormirea Maicii Domnului
Pogorârea Maria

Lucrări pierdute

Mai multe texte sunt menționate în multe surse antice și ar fi, probabil, considerate ca făcând parte din Apocrife, dar nici un text cunoscut nu a supraviețuit:

Evanghelia lui Eva (un citat din această evanghelie este dat de Epifanie (Haer. XXVI. 2, 3). Este posibil că acesta este din Evanghelia Perfecțiunii el face aluzie la XXVI. 2. Citatul arată că această Evanghelie a fost expresia a panteismului complet)
Evanghelia celor Patru Taramuri cerești
Evanghelia lui Matias (probabil diferit de Evanghelia lui Matei)
Evanghelia a Perfecțiunii (folosite de adepții lui Basilides și altor gnostici. Vezi Epifanie, Haer. XXVI. 2)
Evanghelia celor Șaptezeci
Evanghelia lui Tadeu (acest lucru poate fi un sinonim pentru Evanghelia lui Iuda, confundând pe Iuda Iscarioteanul cu Iuda Tadeu)
Evanghelia celor Doisprezece
Memoria Apostolorum

Candidate aproape de canonizare

În timp ce multe dintre cărțile enumerate aici au fost considerate eretice (în special a celor care fac parte din tradiția gnostică, această sectă a fost considerată eretică de către creștinismul proto-ortodox din primele secole), altele nu au fost considerate în mod special eretice în conținut, dar, de fapt, au fost bine acceptate ca opere spirituale semnificative.

În timp ce unele dintre următoarele lucrări apar în Biblile complete, din secolul al IV-lea, cum ar fi 1 Clement și Păstorul lui Hermas, care arată popularitatea lor general, ele nu au fost incluse când canonul a fost decis în mod oficial la sfârşitul acestui secol.

1 și 2 Clement
Păstorul lui Hermas
Didahia
Epistola lui Barnaba
Apocalipsa lui Petru
A treia Epistolă către Corinteni”[13]

„Marea majoritate a acestor scrieri sunt eretice. O mică parte aparţin Părinţilor Bisericii şi sunt bune de citit [...].
Cercetarea istoriei Bisericii primare ne arată un lucru: Sfânta Scriptură este produsul tradiţiei Bisericii care, prin Sfinţii Părinţi, a stabilit în primele secole creştine ce este şi ce nu este Scriptură.”[14]


[1] Pr. Prof. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, Manual pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 15.
[2] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.
[3] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.
[4] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.
[5] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.
[6] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.
[7] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.
[8] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.
[9] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.
[10] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.
[11] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.
[12] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.
[13] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.
[14] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu