În prologul
Evanghelii după Ioan aflăm despre „originea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus
Hristos şi preexistenţa lui ca Logos (Ioan 1, 18) […] este de fapt o
mărturisire de credinţă foarte clară despre Mântuitorul Iisus Hristos, Logosul
preexistent ipostatc”[1]
Structura Prologului lui Ioan:
„Preexistenţa
şi viaţa Logosului în Dumnezeu (vv.1-3)
1.La început era Cuvântul şi Cuvântul era
la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El
nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Logosul ca viaţă şi lumină a lumii(vv.4-5)
4.Întru El era viaţă şi viaţa era lumina
oamenilor.
5.Şi lumina luminează în întuneric şi
întunericul nu a cuprins-o.
Mărturia Sfântului Ioan (vv.6-8)
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele
lui era Ioan.
7. Acesta a venit spre mărturie, ca să
mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească
despre Lumină.
Logosul vine în întâmpinarea oamenilor (vv.9-13)
9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care
luminează pe tot omul, care vine în lume.
10. În lume era şi lumea prin El s-a
făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu
L-au primit.
12. Şi celor câţi L-au primit, care cred
în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13.Care nu din sânge, nici din poftă
trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Întruparea şi slava Logosului (v.14)
14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a
sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr.
Iisus Hristos ni L-a făcut cunoscut pe Dumnezeul cel Nevăzut (vv.15-18)
15.Ioan mărturisea despre El şi striga,
zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea
mea, pentru că mai înainte de mine era.
16.Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat,
şi har peste har.
17.Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar
harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
18.Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut
vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut
cunoscut.”[2]
„Temele teologice
despre preeexistenţa Mântuitorului Hristos se regăsesc şi în Flp. 2,6-11, şi în
Col.1,15-20; Alte motive comune se întâlnesc şi în 1Tim. 3,16; Evr 1,1-4; Ef
1,3-14.”[3]
Ef 1,3-14
„Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului
nostru Iisus Hristos, Cel ce întru Hristos ne-a binecuvântat întru cele cereşti
cu toată binecuvântarea duhovnicească.
Într'acest chip ne-a şi ales întru El mai'nainte de întemeierea lumii, pentru
ca'ntru iubire să fim în faţa Lui sfinţi şi fără prihană ,
mai dinainte rânduindu-ne ca, după buna socotinţă a voii Sale, întru El prin
Iisus Hristos să ne înfieze
spre lauda slavei harului Său cu care ne-a dăruit întru Cel-Iubit .
Întru Acesta, prin sângele Său, avem noi răscumpărarea şi iertarea păcatelor,
după bogăţia harului Său
pe care pentru noi l-a făcut să prisosească întru toată înţelepciunea şi
priceperea .
El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai
dinainte întru Sine o plănuise
spre buna rânduială a plinirii vremilor: toate, cele din ceruri şi cele de pe
pământ, să fie iarăşi adunate întru Hristos ; în El,
întru Care şi nouă mai dinainte ni s'a rânduit o moştenire, potrivit cu planul
Celui ce pe toate le lucrează după sfatul voii Sale,
pentru ca noi, cei ce mai dinainte am nădăjduit întru Hristos, să fim spre
lauda slavei Sale .
Întru El de asemenea şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia
mântuirii voastre, şi după ce aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul
cel Sfânt al făgăduinţei h
– arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi , spre
lauda slavei Sale .”
1Tim. 3,16
„Şi'ntr'adevăr, mare este taina credinţei celei
bune:
Fost-a El i arătat în trup ,
îndreptăţit în Duh ,
văzut de îngeri ,
propovăduit între neamuri,
crezut în lume,
înălţat întru slavă.”
Evr 1,1-4
„În multe rânduri şi'n multe feluri grăindu-le
Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi ,
în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus
moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut.
Fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale , şi pe toate
ţinându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuşi a săvârşit curăţirea
păcatelor noastre a şezut de-a dreapta Slavei e întru cele preaînalte,
devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moştenit
mai presus de ei.”
Flp. 2,6-11
„Cel ce dintru'nceput fiind în chipul lui Dumnezeu a socotit că a
fi El întocmai cu Dumnezeu nu e o prădare ,
dar S'a golit pe Sine
luând chip de rob, devenind asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-Se ca
un om;
S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte – şi încă moarte de
cruce!
Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume care-i mai
presus de orice nume,
pentru ca'ntru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti,
al celor pământeşti şi al celor dedesubt,
şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui
Dumnezeu-Tatăl.”
Col.1,15-20
„ El este chipul nevăzutului Dumnezeu,
Întâi-Născut a toată zidirea ,
pentru că'ntru El au fost zidite toate, cele din ceruri şi de pe pământ, cele
văzute şi cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Începătorii, fie Stăpânii
. Toate prin El şi pentru El s'au zidit
şi El este mai înainte decât toate, şi toate'ntru El se ţin împreună.
Şi El este Capul trupului, al Bisericii, El, Care este Începutul,
Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi întru toate.
Căci în El a binevoit [Dumnezeu] să sălăşluiască toată plinătatea
şi prin El pe toate'ntru El să le împace , fie cele de pe pământ, fie cele din
ceruri, pace făcând prin El, prin sângele crucii Sale.”
[1] Lector Dr.
Constantin Preda, Cartea neamului lui
Iisus Hristos, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006, pp.19-20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu