Lumânările,
tămâia, uleiul și cărbunele trebuie să fie fără adaosuri petrochimice, sau
sintetice, ele trebuie să fie făcute din ceară de albine, rășinii de arbori,
semințe de plante, carbune natural. Lumânările, tămâia, uleiul și cărbunele
trebuie să fie conform Sfintei Tradiți.
În cazul
lumânărilor nu trebuie folosită parafina. „Ceară de parafină se referă la o
substanță solidă, moale albă sau incoloră, care este folosită ca lubrifiant și
pentru alte aplicații. Acesta este derivat din petrol și constă dintr-un
amestec de molecule de hidrocarburi care conțin între douăzeci și patruzeci
atomi de carbon.”[1]
„Parafina
a fost distilată prima dată în 1830 și a revoluționat confecționarea
lumânărilor, deoarece era un material necostisitor, ce producea o lumânare
inodoră de calitate. Industria a fost ulterior devastată, o dată cu distilarea
kerosenului (numit și ulei de parafină, sau simplu, parafină, ceea ce ducea la
confuzii)”[2].
În cazul
tămâii trebuie folosit doar „rășina unor specii de arbuști din specia Boswellia
din India și Arabia de sud (Oman), care - prin încălzire - emană un miros
plăcut de balsam. Se obține prin crestare (tăietură) din scoarța arbuștilor și
solidificare sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie.
Prin ardere, produce un fum cu miros pătrunzător.”[3] În România mai vedem ca se vinde, la Biserică, tămâie din rășină
de brad, probabil după o veche tradiție din cauza năvălitorilor și a
otomanilor, care nu înslesneau negoțul cu tămâie.
În cazul
uleiului trebuie folosit cel „extras din diferite plante: floarea soarelui,
[...] măslin, [...] in”[4], ca uleiuri tradiţionale
folosite în Biserică.
[1] Paraffin wax, www.wikipedia.org, accesat la data de
25.04.2013.
[3] Tămâie, www.wikipedia.org, accesat la data de
21.04.2013.
[4] Ulei, www. wikipedia. org, accesat la data de
21.04.2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu