Catolicii susțin „că de vreme ce viu este
Trupul lui Hristos - zic ei – precum toți așa credem și mărturisim [...] se
cuminică numai cu Trupul lui Hristos cel viu [...] și nu mai trebuiește să se
cuminice deosebit și cu sângele din Sfântul Potir, că dacă este viu Trupul lui
Hristos este dar viu și sângele iar nu fără de sânge [...] că firesc lucru este
trupului viu să fie împreună cu sângele. [...]
La această abatere a lor noi așa
răspundem: adevărat, viu esteTrupul lui Hristos și pe Sfântul Disc fiind
deosebit de sângele Lui, cel ce este în Sfântul Potir care înseamnă sângele cel
ce s-a vărsat din Preacuratul Trupul Lui în vremea Patimii. Însă că viu este
Trupul lui Hristos și pe Sfântul Disc, precum a fost viu și pe Cruce, după ce
și-a dat Sufletul în mâinile Părintelui Său, și în mormânt până ce a înviat din
morți, îndumnezeit fiind cu Dumnezeirea Lui cea vie și de viață făcătoare și cu
sângele lui cel firesc, care nu s-a despărțit de Trup în vremea Patimii; iar nu
cu Sângele Lui, ce s-a vărsat pentru păcatele noastre. Acela a pricinuit
moartea Lui, precum și despărțirea Dumnezeiescului Său Suflet de Trupul Lui,
iar Dumnezeirea împreună cu sângele cel firesc, ce nu s-a vărsat, a pricinuit
viața Lui; că pentru aceasta credem, că Trupul lui Hristos nu a văzut
stricăciune, de vreme ce îndumnezeit a fost cu Dumnezeirea Lui cea de viață
făcătoare. Nici nu a putrezit, nici s-a descompus ca alte trupuri, pierzându-și
Sângele Său cel firesc viu și fără stricăciune. De unde iar zicem că viu este
Trupul lui Hristos și deosebit de Sângele cel ce s-a vărsat, precum am arătat.
Dar porunca Domnului nostru Iisus Hristos nu este să ne cuminicăm numai cu
Trupul Lui, ci este să ne cuminicăm cu Trupul Lui și cu Sângele Lui cel vărsat
din Preacurat Trupul Lui, spre iertarea păcatelor noastre, pentru că însuși
Hristos la Cina cea de Taină a așezat, de vreme ce după ce a sfințit Pâinea și
a dat-o ucenicilor Săi, zicând: « Acesta este Trupul Meu» apoi luând
Paharul a dat lor și a zis: « Beți dintru acesta toți. Acesta
este Sângele Meu, al legii celei noi, care se varsă pentru voi și pentru mulți,
spre iertarea păcatelor». De unde se vede luminat, că toți datori suntem, să ne
cuminicăm cu Trupul lui Hristos cel viu și îndumnezeit și cu Dumnezeiescul lui
Sânge ( Mt. 26.28; Mc. 14.29; Lc. 22.20; Ioan 6.53) vărsat din Trupul Lui
pentru păcatele noastre, iar nu numai preoții cei ce slujesc, ci toți preoți și
mireni, de vreme ce pentru toți, adică pentru toată firea omenească și-a vărsat
Hristos Sângele, iar nu numai pentru Apostoli, precum zice Teofilact, și nu
numai pentru arhierei și preoți care slujesc Sfânta Liturghie.
Și minune cum îndrăznesc unii, de nu
cuminică și pe mireni cu Sângele cel de mântuire; de vreme ce iarăși însuși
Hristos a zis către iudei: «de nu veți mânca Trupul Fiului Omului și de nu veți
bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi»(Ioan 6.53). Unde lămurit zice de
Sângele cel ce s-a vărsat întru pomenirea morții Lui, precum Pavel zice:
arătând că Domnul Hristos la Cina cea de Taină întâi a dat ucenicilor Săi
Trupul deosebit, apoi și paharul, zicând: «acest pahar, Legea cea Nouă, Sângele
Meu. Aceasta să o faceți întru pomenirea morții Mele», unde întru pomenirea
morții lui Hristos a bea Sângele Lui, se înțelege sângele cel vărsat pentru
păcatele noastre. Că moartea lui Hristos prin vărsarea sângelui s-a făcut, care
toți datorii suntem să-L bem, că Hristos pentru toți și-a vărast Sângele”[1]
[1] Protos. Nicodim Mandiță, Dumnezeiasca liturghie cu
însemnătatea ei, Editura „Bunavestire”, Bacău, 1994, pp. 583-585.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu